În anul 1888, un grup de absolvenţi ai şcolilor comerciale, în majoritate funcţionari superiori ai Băncii Naţionale a României, înfiinţează Cercul Absolvenţilor Şcoalelor Comerciale şi Financiare, al cărui preşedinte este ales profesorul Theodor Ştefănescu. Scopul declarat al Cercului era de “organizare şi legiferare a unei asociaţii de experţi contabili”.

În anul 1898, Cercul absolvenţilor se transformă în Asociaţia Absolvenţilor Şcoalelor Superioare de Comerţ, sub preşedinţia aceluiaşi Theodor Ştefănescu şi avându-l ca secretar pe domnul Nicolae Butculescu.

După trei ani, la 22 aprilie 1901, cei mai reprezentativi absolvenţi ai şcolilor de comerţ din toată ţara se reunesc în Capitală, unde, în saloanele societăţii Liedertafel, aniversează împlinirea a 30 de ani de activitate profesorală a lui Theodor Ştefănescu şi retragerea acestuia la pensie. Aici se reiau discuţiile despre reglementarea profesiei contabile şi despre paşii de întreprins în acest sens. Astfel încât, în acelaşi an, este înaintat un memoriu preşedintelui Camerei de Comerţ din Bucureşti în care se solicită reglementarea exerciţiului de expertiză, în materie de contabilitate, de pe lângă tribunalele din ţară. Din păcate, Camera de Comerţ, discutând acest memoriu, nu a găsit cu cale să facă niciun demers spre realizarea cerinţelor exprimate.

În anul 1906, pe 29 octombrie, cu ocazia Expoziţiei naţionale din Parcul Carol I, profesorul Spiridon Iacobescu organizează cel dintâi Congres al Asociaţiei Absolvenţilor Şcoalelor Superioare de Comerţ, unde ca prim punct din program figura “necesitatea legiferării profesiei de contabil”, dar mai ales stăvilirea erorii grave ce se comitea prin încredinţarea expertizelor de natură contabilă persoanelor cu totul străine de această profesie.

Din oarecare ambiţii personale, se produce o dezbinare în sânul acestei asociaţii şi, în anul 1907, o parte din membrii săi înfiinţează Uniunea Absolvenţilor Şcoalelor Comerciale, sub preşedinţia lui I.Şt. Rasidescu.