Cauta
Filtreaza rezultate
Firme
Numai rezultate exacte
Cauta in titlu
Cauta in continut
Cauta in comentarii
Cauta in de

Istoria tiparului la Cluj Napoca

 

ISTORIA INDUSTRIEI POLIGRAFICE DIN ROMANIA

Istoria tiparului la Cluj Napoca – pe scurt

Anul 1550 – Heltai Gáspár şi Hoffgref György pun bazele primei tipografii la Cluj, cu scopul de a tipări cărţi în sprijinul Reformei calvine.

Heltai Gáspár (în imagine) –  Născut la Cisnădie în anul 1520. A decedat la Cluj în 1574.

Heltai a fost un cărturar maghiar de origine sas, cetățean al cetății Clujului în perioada 1545-1574. A studiat la Wittenberg și a înființat la Cluj prima tipografie a orașului, baia publică, moara-fabrică de hârtie și totodată prima fabrică de bere a urbei. A fost în același timp pastor, traducător, tipograf, editor, scriitor și om de afaceri. Este considerat primul reformator religios al Clujului.

Anul 1672  – Apafi Mihály pune bazele tipografiei Colegiului Reformat din Cluj
Anul 1727 – Cu sprijinul episcopului ardelean Antalfi János se înfiinţează o tipografie iezuită la Cluj, condusă mai târziu de piarişti şi care în anul 1812 s-a dizolvat în tipografia Lyceum
Anul 1860 – Gámán János a înfiinţat o tipografie privată la Cluj, unde, până la desfiinţarea acesteia în 1914, a tipărit cărţi, reviste şi ziare
Anul 1882 – Ia fiinţă tipografia lui Ajtai K. Albert, Magyar Polgár, care devine cea mai importantă tipografie a oraşului
Anul 1882 – Magyar Mihály înfiinţează tipografia Ellenzék, cunoscută o vreme şi ca Tipografia Franklin
Anul 1895 – Se deschide tipografia lui Gombos Ferenc
Anul 1903-1904 – Tipografia Carmen – Interesele naţionale ale românilor impuneau înfiinţarea unei tipografii româneşti la Cluj. Petre Bariţiu a înţeles cererea formulată de fruntaşii clujeni şi s-a mutat la Cluj instalând o nouă tipografie cu maşini moderne. Astfel, în 1904, pe strada Horea, la nr. 64 (astăzi clădirea nu mai există) s-a înfiinţat la Cluj tipografia “Carmen” a lui Petre Bariţiu. Aici, în decursul anilor, s-au tipărit mii de cărţi, broşuri şi gazete scrise în graiul poporului, care au pătruns în cele mai umile sate şi cătune…(sursa: Clujenii și Marea Unire. Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, M. Jude) Alte relatări spun că tipografia a fost fondată în anul 1903. Se pare că unii au descris anul în care s-a demarat înființarea tipografiei, iar alții când aceasta a pornit lucru. Petre Barițiu a fost nepot a lui Gheorghe Barițiu.

Anul 19?? – Tipografia în relief Mór Újhelyi

Anul 19?? – Tipografia și legătoria de carte Jenő Stief

Anul 1920 – Se înfiinţează editura, tipografia şi librăria Ardealul. Editura a fost specializată în tipărirea de lucrări ştiinţifice și aproape toate cărţile şi revistele româneşti de ştiinţă apărute la Cluj Napoca s-au tipărit ala Ardealul.

Anul 1920S-a constituit ca societate pe acţiuni, „Minerva” Institut de Literatură şi Tipografie. Până în 1944 a editat 4.218.852 cărţi, dintre care 1000 lucrări ştiinţifice. Aici s-a tipărit în anul 1929, prima enciclopedie românească „Minerva” Enciclopedia Română.

Istoricul și bibliografia Minervei clujene.

Institutul de Literatură și Tipografie Minerva din Cluj (Minerva Irodalmi és Nyomdai Műintézet Rt., Kolozsvár) a fost o instituție de anvergură, consacrată editării și tiparului, care a funcționat la Cluj între 1920 și 1948, centru primordial de creație a comunității maghiare din România în perioada interbelică.
Istoricul acestei instituții a fost strâns legat de istoria și cultura comunității maghiare clujene și ardelene, dar în mare măsură și de istoria celorlalte comunități etnice ale orașului și ale Transilvaniei. În deceniile care s-au scurs de la naționalizarea institutului, în 1948, nu a fost posibilă apariția unor lucrări despre activitatea Minervei clujene, prezentul volum fiind prima încercare de reconstituire a istoriei sale, bazată pe o amănunțită cercetare științifică a izvoarelor disponibile în arhive, biblioteci și anticariate, completate de interviuri cu persoane implicate în viața Institutului.
Minerva clujeană s-a constituit legal la 16 august 1920, având 653 de fondatori, în majoritate de naționalitate maghiară, care au contribuit la crearea instituției cu suma totală de 750 000 de lei (1,5 milioane de coroane). Scopul urmărit a fost acela de a asigura, în noul context istoric de după primul război mondial, în condițiile în care Transilvania devenise parte a României Mari, editarea manualelor școlare pentru comunitatea maghiară din România, precum și acela de a facilita publicarea și difuzarea lucrărilor literare, a revistelor de literatură, a ziarelor populare și, eventual, a cotidienelor politice necesare comunității.
Înscrierea entității juridice de drept privat a fost posibilă la acea dată numai în baza legii comerciale, deoarece legislația privind asociațiile și fundațiile a fost elaborată în România abia după adoptarea Constituției din 1923, respectiv, în anul 1924. Totuși, adoptând titulatura de „institut de literatură”, fondatorii inițiali au semnalat că era vorba de o instituție comunitară de cultură, și nicidecum despre o întreprindere cu scop lucrativ. Profitul obținut pe parcurs a fost, de altfel, investit în dezvoltare și în activități educaționale și culturale.
Fondatorii au achiziționat mai întâi tipografia și legătoria de carte a lui Jenő Stief, pe care deja în anul 1921 au extins-o, adăugându-i un atelier de zincografie și o secție de pregătire a clișeelor. În anii 1922-1924, cele trei Biserici istorice maghiare din Ardeal (romano-catolică, reformată și unitariană) au contribuit substanțial la consolidarea financiară a institutului.
În 1923, Minerva a reușit să achiziționeze imobilul din Cluj, Str. Sámuel Brassai nr. 5 (azi, nr. 7), unde în anul următor a ridicat un sediu modern, cu etaj.
Tot în 1923, Minerva a devenit acționar al Institutului de Literatură Bolyai din Târgu Mureș, respectiv al Tipografiei de Carte Erzsébet din Târnăveni. Devenind mai târziu unic proprietar, a mutat tipografia în 1928 la Cluj, completându-și astfel cu echipament suplimentar propria secție de culegere din Cluj. În același an, Minerva achiziționează trei utilaje de culegere de tip Linotype, cu ajutorul cărora își mărește capacitatea.
În 1929, Institutul s-a extins din nou, achiziționând imobilul din Str. Gutenberg nr. 5 (azi, Str. Tipografiei nr. 16.), unde a construit o nouă clădire cu etaj.
După zece ani de existență, în 1930, Minerva ocupa deja 45 de încăperi, având 115 angajați de specialitate, 52 de funcționari permanenți și 15 colaboratori externi cu contract. În acel an, Minerva a achiziționat tipografia în relief a lui Mór Újhelyi, diversificându-și astfel și mai mult capacitățile tehnice.
Marea criză din 1929-1933 a pus la grea încercare și Minerva clujeană. Institutul a trebuit să concedieze o parte din angajați și să reducă semnificativ salariul celor rămași.
În 1934, Institutul a fost obligat să participe cu 60 000 de lei la creditarea statului, apoi, în 1939, să contribuie cu 1,2 milioane de lei la pregătirile de război. Cu toate acestea, în 1941, Institutul a achiziționat Tipografia și Editura Concordia și Tipografia Ardealul din Cluj, iar în 1944, imobilul cu ieșire pe două străzi alăturate situat pe Str. Sámuel Brassai nr. 5 / Ferenc Dávid nr. 4.
La 11 iunie 1948, Institutul de Literatură și Tipografie Minerva a fost confiscat și trecut în proprietatea Editurii Partidului Muncitoresc Român, averea sa imobiliară fiind naționalizată ulterior, în anul 1979. Minerva a editat, încă de la înființare, numeroase manuale destinate elevilor maghiari din ciclul primar și gimnazial, precum și elevilor de liceu. La loc de frunte printre preocupările Institutului s-a aflat editarea și publicarea unor manuale de limba și literatura română destinate școlilor cu predare în limba maghiară, precum și publicarea unor dicționare utile pentru învățarea limbii române. De asemenea, Minerva s-a preocupat de traducerea unor clasici ai literaturii române în limba maghiară și a publicat traduceri în română ale unor autori maghiari.
Începând din 1920 a publicat revista Erdélyi Orvosi Lap (Revista medicală din Ardeal), săptămânalul Közgazdaság (Revista economică), revista Erdélyi Gazda (Agricultorul ardelean), ziarul religios Az Út (Calea), revista de literatură și artă Pásztortűz (Focul păstorului), ziarele Magyar Nép (Poporul maghiar), Református Szemle (Cronica reformată), Keresztény Magvető (Semănătorul creștin), Méhészeti Közlöny (Jurnalul apicultorilor), revista pentru copii Jóbarát (Prieten bun), revistele literare Erdélyi Irodalmi Szemle (Cronica literară din Ardeal) și Erdélyi Helikon (Helikonul ardelean), cotidienele Ellenzék (Opoziția), Esti Lap (Ziar de seară), Keleti Újság (Jurnalul de est) și Magyar Újság (Ziar maghiar), și revista de științele naturii Múzeumi Füzetek (Caietele muzeului).
Minerva a editat și publicat, de asemenea, o serie de lucrări importante în limba română și în limbile altor comunități din Ardeal. Una dintre cele mai de seamă realizări ale Institutului a fost lucrarea de referință Minerva – Enciclopedie Română, apărută în 1929, prima enciclopedie românească de după primul război mondial, cu peste 1 000 de fotografii și desene, 100 de hărți alb-negru, 50 de planșe artistice și 10 hărți color. Enciclopedia a fost realizată de un colectiv editorial condus de Alexandru Coriolan Pteancu și din care au făcut parte Augustin Maior, Ștefan Meteș, Romulus Demetrescu, dr. Valeriu L. Bologa și alții.
Dintre ziarele românești, amintim cotidianul România nouă, tipărit la Minerva între 1933 și 1938, ziar condus și editat de fruntașii țărăniști Zaharia și Paul Boilă, avându-l în acea perioadă printre reporterii săi tineri pe Corneliu Coposu, viitorul lider al opoziției democratice de după schimbarea de regim din 1989. Istoria presei românești reține cotidianul România nouă printre cele mai importante ziare din epocă. Un alt organ de presă românesc cu mare ecou în anii de după cel e-al doilea război mondial era gazeta Plugarii, al cărei director onorific a fost Petru Groza.
Minerva a avut și propria sa rețea de difuzare. Astfel, deja în 1920, ea a achiziționat de la János Stein librăria aflată în piața centrală a orașului (azi, Piața Unirii), care a devenit apoi și centrul de difuzare a publicațiilor Minerva. Minerva a deținut în perioada interbelică și principala librărie din Cluj, cunoscută azi sub numele de Librăria Universității.
Bilanțul Institutului de Literatură și Tipografie Minerva la cea de-a 25-a aniversare a sa arată că până în anul 1944 Institutul a editat și tipărit 265 de manuale într-un tiraj total de 1 055 999 de exemplare, 441 de cărți de literatură și știință într-un tiraj total de 936 376 de exemplare și alte publicații într-un tiraj total de 2 226 477 de exemplare. Se poate estima că, în cei 28 de ani ai existenței sale, între 1920 și 1948, Minerva clujeană a editat și tipărit mai bine de 2 milioane de exemplare de carte, iar numărul de exemplare tipărite pentru terți s-a ridicat la 4,5-5 milioane. Astfel, numărul total al cărților de diferite tipuri care au ieșit pe poarta Minervei clujene s-a ridicat la circa 7 milioane.
Un bilanț sintetic al titlurilor ieșite din atelierele Institutului arată că la Minerva au apărut, în perioada 1920-1940, în total 1 588 de cărți și 56 de reviste, iar în intervalul 1941-1948, un număr de 908 de cărți și 30 de reviste. Între 1920 și 1948, 274 de titluri de manuale au fost editate și tipărite de Minerva clujeană, care l-a avut ani de-a rândul în consiliul său de conducere pe Alexandru C. Pteancu, pe atunci inspector școlar general al Ardealului. Cifrele sunt grăitoare pentru oricine, dar mai ales pentru cei ce știu din proprie experiență câtă muncă înseamnă redactarea, pregătirea pentru calandru și tipărirea unui singur volum sau a unui număr de revistă. Minerva clujeană a fost deopotrivă un permanent promotor și mecena al artelor plastice din Ardeal.
În cadrul Institutului a funcționat în anii ’30 școala de pictură și sculptură Szolnay–Szervátiusz, iar pe simezele sălii sale de expoziții publicul clujean a avut parte de fericite întâlniri cu lucrările artiștilor contemporani care au marcat arta plastică transilvană. Mulți dintre acești artiști au contribuit, de altfel, și la ilustrarea publicațiilor Minervei, ridicând astfel sensibil nivelul estetic al acestora.
După 1989, comunitatea maghiară din Cluj a depus mari eforturi pentru a reînființa Minerva clujeană, precum și pentru a recupera patrimoniul pierdut, respectiv a relua activitatea de editare de carte (literatură, artă și știință) și presă de calitate în limba maghiară. Înființarea în 1991 a Asociației Culturale Minerva, înregistrarea legală a acesteia în 1992, precum și definirea acestei organizații ca urmaș și continuator al activității predecesoarei sale, Institutul de Literatură și Tipografie Minerva, au servit și servesc aceluiași scop.

(Rubrica în construcție – Istoria industriei poligrafice din Romania. Îi rugam pe toti care detin informatii, imagini, documente si poze despre tipografiile vechi din Romania sa ne contacteze la email: info@tipoghid.ro)

Surse: Wikipedia, www.istorielocala.ro, Clujenii si marea unire, http://minerva.org.ro/ro/)

.

  • Istoria tiparului la Cluj Napoca
  • Istoria tiparului la Cluj Napoca
  • Istoria tiparului la Cluj Napoca
Back to Top