LIMES – MARGINEA DEZMĂRGINITĂ !

De ce a fost nevoie de o nouă editură, ţinând cont că, la Cluj, ca şi în toată ţara, sunt foarte multe alte edituri? Iată o întrebare care mi-a fost pusă nu o singură dată în ultimii 15 ani, de când fiinţează LIMES-ul. “Asta nu face decât să mă îndârjească” a fost răspunsul meu invariabil.

De ce LIMES? a sunat invariabil cealaltă întrebare. Limesul, la romani, era o margine de imperiu neapărată natural unde ei au înălţat valuri de pământ, sisteme de castre etc. Căci, ce este cultura dacă nu un limes în calea barbariei? Denumirea ne-a fost sugerată de către Mircea Zaciu, marele nostru prieten, care este, astfel, naşul de botez al editurii noastre.

Ajunşi în acest punct aş schiţa o mică theoria. Am practicat întotdeauna un fel de religie a întâlnirii. Etica petenească are în centrul ei acest concept al întâlnirii: cuvine-se să încerci să laşi în urma ta o urmă luminoasă; cuvine-se să faci în aşa fel încât semenii să fie bucuroşi că te-au întâlnit. Poetul în schimb, crede că poezia altceva nu-i decât întâlnire ridicată la putere şi, implicit lectura, atunci, poate fi definitã ca extragere a întâlnirii de sub ultimul radical. Editorul a transformat încet, încet această religie şi această algebră a întâlnirii într-o practică. Iată-mă, aşadar, întâlnindu-mă aproape zilnic – de regulã la Café River, acolo mi-am mutat “biroul” – cu prietenii, autorii şi colaboratorii mei.

Nu se mai citeşte în ziua de azi. Omul preferă imaginea în locul cuvântului. E o bulimie de imagini gata fabricate ce nu s-a pomenit. Foamea de literă plumbuită nu mai e de actualitate; ne arde măruntaiele o crâncenă foame de imagini. E mult mai comod şi mai plăcut, pare-se, chiar excitant, să te hrãneşti cu posmagi gata muiaţi.